Sunt un distins boschetar
Cu vise ascunse anatomic în sânge
Mai pierd câte o noapte
Când luna e rece
Dar zorile toate
Le leg în desagi.

ÃŽn lupanare d-epitete
Știu că voi strângeți
Toată atenția care v-o cer,
Am însă un gând, o rugăminte:
Nu puneți luna în eprubete,
Iertarea mea n-o veți avea
prea curând!
Mai bine adăstați minuta
ÃŽn secundele care au fost.

Rotund peste vreme
Începe dezmățul.
Sunt boschetarul lumii,
mult prea distins,
Ce-și pierde visul
Sub al lunii răsărit.