Mi-e dor nebun să-mi fac din vânt șaretă,
Să pun căpăstru lunii și s-o-nham,
La adăpostul nopții să-ncerc o piruetă,
Să macin praf de stele, să le ascund un dram

Și să gonesc călare pe albul ca de cretă,
Urlând cu glas de fiară durerea ce o am:
Un dor nebun să-mi fac din vânt șaretă,
Să pun căpăstru lunii și s-o-nham.

S-alerg pe alte drumuri de viața-mi desuetă
De moartea fără vise, de zbaterea în van,
Să uit că-n lumea asta doar răul se repetă,
Că mă golesc în grabă de tot ce e uman.
Mi-e dor nebun să-mi fac din vânt șaretă...