abia acum am inteles ca viata ne desparte
si strigatul sperantei refuz sa-l mai ascult
imi dau seama de toate, c-ai fost mult prea departe,
c-ai fost numai un vis, ca te-am iubit prea mult...
cu-auzul sfasiat de-a ratiunii soapte,
cu pleoapele plecate de-a lacrimilor sir,
cu mintea ratacita, cu gandurile moarte,
slabesc din a mea mana al amintirii fir.
in suflet dainuieste de-acum eterna noapte
si-n negura tacerii, sentinta mi-o ascult:
secate sunt de-acum izvoarele durerii,
caci tu ramai departe, iar eu-am murit demult....