poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-13 | | Înscris în bibliotecă de Maideia Maigan
Sunt, Doamne, instrumare funerara;
se-ncearca-n mine chinuri si jivine cu glas sonor de trup si de ocara. Sub tremurarea lunei cristaline in unde vii,in unde albe- cine, ascuns si mare, mic si luminat, mi-a spus sa ma ridic inalt spre Tine in iscodiri de soapte si de vise, si sa te cat cu brate de agat, nostalgic si crucificat deschise? Mi-am ingropat trecutul ca p- un mort. Credinta noua mi-a sapat- lopata- o groapa larga si indurerata si-adinca; alba, ca un strai de port si vie, ca o haina de ispita. M-am invelit cu trupul meu, tarina, si cruce-a fost o lacrima pagina ce s-a infipt in glod, nelinistita. Din cripta proapata m-am ridicat spre Tine, flaminzit si incruntat; Te-am cautat in veacuri si in stinca, cerseam o dira si cerseam stigmat spre care-am frint nadejdea mea adinca: dar bratul meu nu T-ea imbratisat. ieri, inchinarea nu-nflorise inca. Azi, din razorul slovelor batrine un mugur isi suraide alb, Stapine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate