Cand, dupa zile lungi de jale
Ce-au mangaiat un trist amor,
Va intalniti pe-aceeasi cale,
Inlantuiti de-acelasi dor,

Gradinile in mii de fete
In cinstea voastra infloresc,
In crang v-adasta cantarete,
Ce numai pentru voi doinesc;

De deznadejdi de mai-nainte,
Acuma sa zambiti va vine
S-un gand va lumineaza-n minte,
Ca viata-i cel mai mare bine.

Pe toate pune stapanire
A voastra inima maiastra ...
Nu, nu! Atata fericire
Nu poate fi numai a voastra!

Se pare ca, nerabdatoare,
Vietile din viitor
Aud a voastra sarutare
Din noaptea nefiintei lor.

Si, daca nebunii divine
Va smulg in ceruri, tremurand,
E ca un neam intreg ce vine
Se bucura cu voi in rand;

Si, daca-n ora fermecata
Asemeni zilelor pareti,
E ca traiti, ca-n vis, deodata
Atatea mii si mii de vieti ...