viu neatins și singur dar plin
promit să visez și adorm
cu florile simple și verzi
cât o mirare de iarnă

cercul se-nchide din nou
mă fluiera setea de-a ști
că iubirea-i în raza privirilor tale
sau foc dansându-și chemarea
sens inversat pe o rază
oglinzi în balans și tremur
cât linia lacrimii, vibrația una
ce-nnoadă puterea din gând
în puls dezvelit și etern
cât facerea clipei din mame
înecate în vioara mirării
copiilor ce-și scaldă din joc
în laptele prim

anemone de veghe la sfera
dansându-și iubirea
pe-o spirală eternă
egală, îmbrățișându-se-ntruna
magia reveriei ce-o poartă
extaz din petale pe-o primulă sonoră

potir nechematei lumini ce-și țese acum
magia de-a fi...pulsație-ntruna