De mult n-am mai trecut prin mine;
Mi-e sufletul închis...
Și greu se mai urnește poarta-i,
Un greu de nedescris...

Tu ai închis-o, în disperarea
De-a te simți uitat.
Vroiai să-mi fii mereu în suflet
Și cheia mi-ai furat.

De-aș vrea să știu ce-n mine port,
Ce simt, nu ce gândesc,
Ar fi-n zadar... Nu mi-e permis!
Răspunsul nu-l gasesc...

Þi-apar în vis; mă vezi plângând,
Cu lacrima-mi te speli...
Nu știu ce vreau, nu știu ce simt,
Mă zbat în indoieli...

Îmi vezi durerea și o simți,
Te îneci apoi cu ea.
Incerci să-mi fugi din suflet și
Deschizi și poarta-i grea...

Sunt liberă să zbor din nou
Prin mine, printre nori,
Acum eu vad, eu simt, eu cred...
E rândul tău să zbori...


01 Aprilie 2005