poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-10 | |
Am înțeles:
că mâinile noastre întinse peste foi albe devin simple linii, simple idei, desene naive; că putem face camera o vastă bibliotecă, dacă îi punem un tapet cu model de cărți; că în cimitire lumânările sunt un fel de scrisori, iar candelele cutii de poștă pentru rugăciunile noastre; că săptămâna are șapte zile și pentru fiecare zi avem în oglinda dimineții câte o față; că în fiecare pas purtăm o lume ce va să fie, ca un picior pierdut ce nu îl vom mai avea niciodată; că în zadar udăm rădăcinile pădurilor, dacă focul cerului le aprinde ramurile; că pentru a privi dincolo de pereți nu sunt suficiente scările, ci trebuie să știi să privești; că deși toți visăm să zburăm unii văd în aripi carnea și nu zborul; că și în propria ta casă, în propriul suflet, poți afla o insulă pustie pe care să naufragiezi; că la marginea lumii fiind, nu este loc pentru a muri când umbrele nu te lasă; că este suficient să îți dorești moarte și alții îți vor afla diferite feluri de a muri; că pentru a muri trebuie să îți sădești un pom, să îl uzi, însă să îți legi ștreangul de ramurile lui din prima zi; că pentru a citi o carte trebuie să faci lumină arzând alte cărți; că între cărți nu tu alegi, ci ele te aleg; că lumea este colorată numai trăind-o la limită și că cei ce te privesc cred că lumea e un spectacol; că pentru a fi rege trebuie să ai centuri de siguranță și mașini ca la Formula 1; că pentru a porni la război trebuie întâi să ai punți și nu oaste; că ideea de libertate nu este totuna cu ideea de bine; că armele se șterg cu același ștergar cu care se șterg și lacrimile; că în război cele mai frumoase femei sunt cele ce poartă arme la sân, la mijloc și la picior; că deși tăiem la suprafață păduri întregi de ură uităm că din pământ rădăcinile lor dau noi lăstare; că se sperie copii și de avioane de hârtie fiindcă nu mai avem un cer albastru; că a da mâna este ca și cum ai apăsa pe trăgaci într-un mod diplomatic și oficial; că o revoluție este un bobârnac dat de popor unei oligarhii ce nu mai convinge; că presa este o fabrică de armament pentru o societate ce poartă la cafea pistoale de hârtie; că ziarul cotidian este un nou perete în labirintul vieții noastre mondene; că a fi dăunător nu înseamnă numai a distruge, ci a sta în vârf de unde îți faci nevoile peste cei de jos; că a fi pasăre înseamnă să poți zbura cu un ram ce ține în el pomul întreg; că a culege câmpul însemnă astăzi a strânge gunoaie printre blocuri. De aceea am învățat să fiu ca Moise de revoltat. Să sparg cele două table de piatră în muntele înnourat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate