poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ PaÈ™adine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-09 | |
Pustiu atât de negru
E-ntins, nemărginit, Doar soarele și luna Și aștrii îl aprind. E-un drum spre nemurire, Dar fără de sfârșit, Căci orișicât ar ține, Eu capăt n-am găsit. E-atâta de obscur, Dar tot atât de pur, Când îl privești e-atâta de complex, Și pare de neînțeles, În schimb când cauți alinarea, Și gândul tău atinge zarea, Îți pare că e inocent, Că zbori, că totul e perfect, O ordine ce tu o știi, Ce toți o știm de mici copii, Dar am uitat-o undeva, Și cei mai mulți fără să vrea, Și-acum încearcă, în zadar, Cu teorii și corolar, Să înțeleagă, dar nu pot, Căci au uitat acum de tot Și mintea lor nu-i ca a ta, Atunci când au uitat ceva, Să-și amintească nu mai pot, Așa că se descurcă cu ce pot. Sunt primitivi, e-adevărat, Dar chiar și-așa lucrează neîncetat, Să demonstreze, să parcurgă, Un drum ce pentru ei doar urcă. Și e mai greu să-ajungă la-nălțime, Căci au în spate doar mulțime. De-ar fi fost drept și neted acest drum, Ar fi ajuns la capăt chiar acum. Dar au voință și nu dau înapoi, Și vor ajunge unde sunteți voi, Într-un final ce-i cam îndepărtat, Dar până-atunci mai au mult de urcat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate