poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ noaptea ca un magnetofon ce ne înregistrează respiraÈ›iile ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-08 | |
De ce când noaptea neagră se lasă peste mine
Eu iar privesc la stele și mă gândesc la tine. De ce eu văd în lună doar chipul tău cel sfânt, Iar stelele-ți sunt ochii, după care plâng. De ce când cade ploaia încet la geamul meu Revăd în minte chipul la care sper mereu. De ce acel cristal de apă e-o lacrimă prea grea Ce cade și se lasă peste inima mea. De ce eu nu văd soare de când te-am cunoscut Ci totul e-ntuneric și un necunoscut. De ce eu chem lumina, dar ea e prea departe Și văd mereu doar umbre-n acea obscuritate. De ce de mult căldura s-a stins din trupul meu, Iar inima și viața-mi vor îngheța mereu. De ce eu simt doar frigul când ești în preajma mea Îmi îngheață privirea dar nu te pot uita. De ce iar bate vântul în sufletul meu gol Și se-aude ecoul veșnic răsunător. De ce a mea durere vecinic mă apasă Și apoi, ca prin minune, sălbatică mă lasă.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate