Parodiind liniștea, oamenii nu-s decât
niște cârpe,
dame de companie fardate albastru,
puștii din gări și bătrânii la garduri,
de la atâtea zile trecute,
își tălmăcesc unii altora
foșnetul inimii.

*

sunt oare firești aceste (z)bateri de cârpe
din pieptul nostru, de unde zilnic,
țâșnesc cine-știe-ce răni în trupul
și-așa-șubrezit?!

*

„ Trăiască până . . . și viața din noi!!