Mă uit în tine și îmi vad infernul:
atâta liniște, atâta gol, atâta lipsă de mine în tine…
De-aș mai găsi o imagine, un sunet, un nume măcar…
Mă strig…
dar ecoul mi-aruncă cu silă numele la picioare.
Nici măcar…


Mă-ntorc stingheră-n colțul meu de lume,
ți-ascult tăcerea;
mii de înțelesuri îmi zboară nebune prin creier,
se zbat și se ciocnesc in mine.
Nu doare…
Nu te cunosc, nu te iubesc, nu sufăr,
NU MÃ DOARE!