Mi-ar fi placut sa stiu sa cant la pian
Dezlantuit, nebuneste, sa destram linistea groasa
Ca cei care stiu sa cante sau cei carora nu le pasa,
Sa simt cum la atingerea clapelor reci
Degetele mele tremura si corzile tremura,
Aerul tremura si se preface in sunete,
Iar sunetele se rostogolesc in melodie
Asa cum pamantul sub ploaie
Se rostogoleste din bulgari in melci.

Stiu cateodata sa scriu,
Imi plimb degetele pe hartie
Avand grija la nuante, la ton,
La rime, la tremurul din cuvinte,
La tot ce se rostogoleste din creion.
Dar nestiind sa cant la pian
Mi-e teama sa scriu la calculator
Si sa incerc prin clape sa transmit
Litere si cuvinte, care tremurand electronic
Sa se rostogoleasca pe ecran.
Ma deruteaza degetele rasfirate-n libertate
In locul inclestarii pe creion,
Iar gandurile-s prea lasate-n voie
Cand am de apasat doar pe-un buton.

Totusi noaptea, in vis, cate-odata
Mana mea porneste curajoasa
(Dezlantuit, nebuneste, ca cei care stiu
Sau cei carora nu le pasa)
Pe clapele claviaturii reci
Si degetele mele tremura, clapele tremura,
Imaginea tremura pe ecran,
Iar literele se rostogolesc in versuri
Si strofa ce se naste e rotunda
Ca pamantul sub ploaie
Rostogolindu-se din bulgari in melci.
Fara rezerve, fara angoasa
Scriu la pianul din calculator
Dezlantuit, nebuneste, ca cei care stiu
Sau cei carora nu le mai pasa.