Mereu speram că mai departe va fi lin,
Mereu călcam pe-aceleași nemiloase creste;
Acum mi-e teamă să pășesc senin
Și să mă prăbușesc fără de veste.
Tăișuri cenușii văd amenințătoare
În urma mea, lăsându-mi pe picioare
Răni vechi și răni ce le simt încă
Și cineva a pus petale pe rana cea adâncă.
Și încâ pipăi neîncrezătoare
Iarba ce-acum freamătă sub picioare;
Îmi este teamă, dar cu ochii-nchiși
Alerg spunându-mi: "a fost ultimul tăiș!"