În câmp pustiu se clatină țîrâna.
Sămânța crudă s-a căznit să iasă.
Firave brațe bolți adânci apasă,
Să-i prăbușească iadului țâțâna.

Nu mai sunt uși și ziduri reci la casă.
Pe unde treci și-ți plimbi molatec mâna
S-a frânt din ghizduri, părăsit, fântâna
Și-o lance-n pumn lucirea ei își lasă.

Năluci de ploi vor brazda s-o înece,
Dar firul ierbii a scâncit duios
În leagăn blând rodirea să se-aplece.

S-au rătăcit iubirile pe jos.
În urma boabei crinul tânăr trece,
Să-și bântuie mireasma nemilos.


19 februarie 2005