tu
templu ce rogi așteptarea
să urce pe linia iris
te visez mă prinzi între inimi
și treci
drept miracol setei din dor

te miros
șanse de cer
ubicuu învelit mister poleit cu spirale
ce tac, tac, tac,
nuferi îmi nasc universul aproape

te gust
exclam cu toți porii
ardere ce vulcan prin zidire înalță
coridă descheiată lumilor zei

te văd nu te văd
dispari
cețuri știu unde să umbre să vină
catharsis în zări ce umile visează

te ating
clipa răstoarnă din farmec oglinda
e ora șapte a zilei lumină
cerc reunit cu sfera ce-o lepezi
miresme-n furtuni înghețate

te aud
ascult tăcerea dintre cuvinte
e loc doar pentru vioara
ce-și rupe arcușul pe trepte-mbrăcate
cu lespedea rugii
a fi

tu
cel ce ești...
eros împletindu-se-n sine