masochist...
pășesc pe sticle păroase și sparte
întinse pe covorul aspru de teamă
mi-e greață de puii congelați
deveniți comerciali printr-o eroare publicitară...
când citești poezia mea plină de metafore abstracte
începi poate să râzi
să-njuri sau să taci câteodată
poezia mea se scrie în afundături de suflet
acolo unde zac intermitențe schizofrenice...
boala mă ucide în fiecare zi
dar tac
mai am timp să spun ceva
nimic nou
ceva banal ce știați
de la părinți
de la bunici
din cărți sau de la prieteni
scriu cărți din alte cărți
așa fac toți poeții cică moderni
îmi asum nebunia
și-mi scriu manifestul

poezia mea se citește printre rânduri
nu scriu pentru toți
nu scriu pentru cei ce vor doar să citească poezie
scriu pentru cititorul pregătit să creeze o poveste
din versurile mele
câteodată poate scriu abstract
ermetic alteori
ca un guru
aparență doar...
unii cred că mă pierd în metafore
amarnice iluzii vă faceți

în poezia mea se construiesc răscruci
lasă-te purtat acum de pana mea...
pleci la drum
te faci tovarăș cu nicăieriul
să descoperi nimicul
în drumu-ți murdar de crize schizofrenice
și atacuri de nebunie isterice și pline de har
te oprești la o răscruce...
o metaforă dementă îți dă posibilitatea s-alegi...
să alegi...
...
voi reveni mereu asupra acestui element de nebunie
ce-mi definește sensul și scopul acestui manifest...
alegi să o iei spre dreapta
iar în jurul tău lumea crește sau scade
o nebunie de dreapta
care te înnebunește cu interexplicabilitățile sufletului
găurit de schizofrenie

altă răscruce altă alegere
alt drum altă poveste
și un final în care descoperi punctul acestei nebunii

acum omule întreabă-te
că e firesc ființei umane
dacă făceai dreapta sau o luai înainte...
da... da...
dacă!?...

nu regreta...
în poezia mea te poți întoarce să reiei drumul
o nouă viață același răspuns
un drum altfel

te-ntorci
alegi nebunia de stânga
sau nebunia din față
altă lume
alte alegeri
alt orizont pe drumul bătut când cu pietre
când cu frunze
rouă
sau înecat în sloiuri de gheață

cititorule
te las să alegi
te las să te joci cu versurile mele
e alegerea ta
eu îți ofer cadrul
îți desenez trăiri
îți creionez drumuri
dar cum vei merge pe ele depinde de tine
iar în final tot acolo vei ajunge

poezia mea e poezie opționalo-decizională
bazată pe slăbiciunile ființei umane
pe depravarea ei neasumată
mă-ntorc ca un clopot antic ce bate a vodcă
să bat azi a moarte
a viață
un scâncet de bebe...

schimb răsăritul
atârnat în podeaua găuroasă a universului
din care se scurg ca niște bale fulgi de nea îmbătați
nu mi-e rușine de moartea din care cuvântez
de boala cu har binecuvântată-n suflet
mi-e greață de depravarea culturală
de prostituția artistică
de comercializarea artei
de denominarea geniului

fug ca un atlet de pahar să-mi iau zerourile înapoi
nimicuri ce fac nimicul artă...
cuvântez ascuns prin colțuri deșertăciunile unor erori
în care mi-a înflorit sufletul
rupt brutal de pe ramura secetoasă
a eternității