in dimineti de argint
deschid ferestrele inimii mele:
in departare,
peste banci uitate in ninsoare,
pe alei sculptate in cristal
te caut, inimal...

de parca iarna e eterna,
si morti copaci in fata casei mele...
dar ochiul tau miroase bine azi,
si langa tine sunt un rug aprins,
si nu ma tem
de nimeni, de nimic...