poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-28 | | Înscris în bibliotecă de Elia David Să te așezi aici, în ceasul acesta când corabia zilei intră în noapte. Să simți că depărtarea capătă formă în aducere-aminte și sună asemeni veșniciei. Să privești. Să îndeplinești această menire profundă: să privești lumea, s-o privești, să te gândești la ea, s-o iubești, a iubi, a gândi, a iubi. Să vezi dealul; să-l vezi cu adevărat. Și muntele și drumul și pământul și iarba: să vezi... Să vezi lecția orizontului, surâsul lui de foc. Oare ce face ca înserarea să strălucească? Vechiul puls al timpului? Ceasul de aur? Prietenia pătimașă dintre plopi și lumină? Impulsul privirii care devine țărână? Să simți adâncimea vârstei; lumina ființei lângă neființă. Să vezi pasiunea severă a culmilor. Să te emoționezi, da: să privești și să vezi. Să te emoționezi în fața acestui nimic care durează atât de puțin și atât se iubește. Să-ți amintești dascălul aici, în fața zăpezii senine sub cerul senin al Guadarramei. din. vol. “Pietrele” (1958-1962) trad. Darie Novăceanu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate