Când vezi că-n ochi o tainică lumină
Mi se aprinde și o vezi crescând,
E semn că amintirile încep sa vina
Dintr-un trecut ce pare mort acum.


Simt câmpul vieții iarăși înverzit
A florilor parfumuri mă-nconjoară
În ploaie de lumină s-a trezit
Iubirea care-a fost si stă sa moară.


Cuprinde-mă cu ochii de atunci
Și lasă-te purtat de amintire
Să regăsim in clipa cea dintâi
Fioru-acela tainic de iubire.


Si să traim apoi neprihanita,
Iubirea precum codrul inverzita.
Umpland cu ea a vietii noastre goluri
Precum un cer de pasari, stoluri, stoluri.