Într-o dimineață
cînd am deschis fereastra
soarele s-a răsturnat pe carpeta persană
ca o ceașcă uriașă de cafea turcescă dulce-amăruie
păstrîndu-și zațul pentru sine.

Dacă eram țigancă ghicitoare
aș fi citit semnele în dîrele lăsate
sau aș fi chemat reporterii și de ce nu
aș fi deschis o afacere de leacuri
dar îmi lipsește vocația de marketing.

De-aș fi avut copii
i-aș fi așezat pe carpetă în camera lor
privind cu desfătare cum se tîrăsc, rostogolesc
și stau pe ea cu cărțile cu poze
mînjiți din cap pînă-n picioare de lumina blîndă,
dar nu am fost binecuvîntată cu copii.

Ce am făcut a fost să-nchid ferestra și să trag perdelele -
orbitoare o pată sîngerie
zăcea în catifeaua grenat;
am îngenuncheat pe ea și am închis ochii:
una după alta
cele O mie și una de nopți
au revenit în rotocoale
ca fumul albăstrui dintr-o narghile,
ca aroma de cafea Arabica prăjită,
ca miresmele dulci ale livezilor cu portocali înfloriți
și am auzit plînsul alăutelor
și văicăreala acelor muwassahas
compuse de Yehuda Halevi
în timp de pace și splendoare
din Andalus.

"Deschide ochii și privește-mă cum acționez în numele tău"
mi-a spus reprezentatul nostru în Congres
am încercat un timp
apoi am înțeles că nu-mi mai pot deschide ochii
pentru că privirea mea e o rană
foarte obosită și bătrînă
poate la fel de bătrînă ca Sefarad
apoi mi-am uitat ochelarii fie în Bagdad
fie în Patio de los Leones
și nimeni nici chiar eu
n-ar putea spune unde-i intrarea sau ieșirea din iadul meu
acest frumos Alcazar fermecat
spre care voi orbecăi
în eternitate.