S-au înclinat pereții goi ai lumii
Și s-ar izbi în capete, cu sete
Dacă n-ar ține piept, pe îndelete
Þipătul cald, de facere, al mumii.

În umezeala ce-a pornit să-i sape
Biserici largi, cu turlele de fum
Își cheamă cu tristețe de pe drum
Toți înecații veacului de ape.

Iar cei rămași cu fețele livide
Croiesc într-una planuri de salvare
Iar steagurile albe sunt, se pare
În pântecul femeilor gravide.