poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-21 | |
Stau culcat în iarbă, cu fața spre cer;
Parc-aș fi „Ciobănașul” Imprimat pe marca poștală De pe scrisoarea de mi-o trimitea mama La Copșa Mică, demult; Fără adresă; Fără stradă, fără numărul de la casă. Simplu: Dan Plugaru - Copșa Mică. Îmi trec prin minte gânduri subversive Izvorâte cine mai știe de unde, Cine mai știe de când! Dac-ar fi să pot ajunge în turnul bisericii, Aș trage de frânghiile acelea lungi și groase Iar clopotele ar începe să bată A primejdie, într-o dungă, De s-ar ridica oamenii de peste tot. Ce s-o mai fi întâmplat, vecine? Doamne apără și păzește! De fapt, am ce am cu părintele Simion: Duminică, la predica lui plicticoasă, Vorbeam în strană cu Sabina, verișoara din Badon Și cu gemenii lui Bârsan; Ãia din vii. Vocea, cam tare. „Încetați flecăreala, copii, Că-l supărați pe Bunul Dumnezeu! Bârsane, poți să te abții?” „Da, părinte!” Sabina s-a măritat și are o curte de copii. Pe la Copșa Mică n-am mai fost, De nu mai țin minte! Mama, draga de ea, a murit. În vale biserica abia se mai vede Prin ceața serii cam încruntată. Iarba privește indiferentă Cerul aburit. Dan David, Los Angeles, 09-30-2005.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate