Verde marea se zbuciumă de țărm,
desculț - uscatul udându-l;
departe unul de altul, suflete, stam
căci razele soarelui nu-mi pot pătrunde adâncul!

Urmează-mi pașii pe nisip,
sărută-mi cu picioarele goale urmele
șterse de marea ce de mine s-a lipsit
și de pe țărm mi-a luat și numele!

L-am scris pentru tine pe țărmul-fiord
cât mai sus, ca să nu-l ajungă valul
dar steaua-mi norocoasă din nord
din cer a trimis apă să curețe malul!

Geamătul unui pescăruș așteaptă
de foame împins și cu frica
frageda-mi carne deșteaptă
rupând din mine restul - nimica!