-Pentru ce în astă lume mare
Aparența-i forța-atrăgătoare?
O dorim toți, ce permanență!
Ah, frumoasa ș-eligibila-aparență!

-Da! De-o vreme, știm cu toții,
Cum să punem mască realității.
Ne-am creat minciuni interesante,
Să n-alunecăm pe-ale plictiselii pante!

Poate e mai bine de nu realizăm…
Doar să credem și nu ne-ntrebăm;
Iară fericit trăind în mod virtual,
Te înstrăinezi treptat de esențial.

Tu să crezi iubito, eu fac diferența
Și nu mă complac cu Miss Aparența.
Iubesc Adevărul, iar lumea mă urăște,
Caci nu mă comport la fel de omenește.

Aș face cum vrei tu, a mea crăiasă,
Dar ceva în mine vezi că nu mă lasă.
Pot eu plânge când sunt fericit, oare...
Să zâmbesc, când inima mă doare?