Cu tristețe și egale
Cele vechi pășeau agale
Iar cu pondere creștină
Mulți gândeau ca o mașină.

Din cutia vieții tale
Unei dimineți mentale
Îi aprind o lumânare
Și-mi doream așa de tare...

Sexul slab și cel puternic
Iar acum mi-s preacucernic
Însă nopțile înscrise
Se duceau totuși nescrise.

Și era atâta tină
Într-o lume de lumină
Iar aceia ce mureau
...tot mureau și tot mureau...

Câinii ampli ce conduc
Și știm noi unde se duc
Dar știința orășeană
Li se vede pe sprânceană.

Mai e mult până la capăt
Și gândește, chiar și-n treacăt.
Însă cine scapă viu
Va să plângă în sicriu.