și intră un vis pe hornul sobei
cu doar tu și eu și un șemineu
și mușcă dorul de sfârcul vorbei
mai cu sens ca mâine din mereu

și se face că îți culci speranța
pe șezlongul mâinii mele drepte
ușa de la viață precum clanța
de viul altei idei deștepte

în dom strecurați calin dinspre și
fulguind cu un ochi nămeții
sigur iubito punctul tu eu i
ținându-ne de șoapte cu pereții

petalele de nea de-afișe roi
petale de câmp petale de noi