Razele străvezii îmi trezesc pleoapele după o noapte
De vise dezbrăcate...
Încă mai simt mângâierile tale pe ființa mea slabă,
Privirea ta încinsă, scrumată pe obrazul meu stâng,
Buzele tale într-un sărut de fluture închis în crisalidă,
Vorbele tale, molecule de viață in auz.
Þi-am sărutat buza, ochii, nara.
Chipul meu pestriț făcut de rujul tau de riduri
Ca râuri secate, doritoare de apa dulce a gurii mele.
Am băut din vinul scump al vieții noastre,
Marea ne contopea cu valuri sărate din paradis venite
Și ne jucam cu elementele nesfârșite:
Apa, aerul, focul si pământul
S-au adunat iubirii noastre mută.
Soarele mi-a trezit pleoapele...
S-a născut din irisul meu de chihlimbar
Un margăritar de perlă care se rostogolește ușor
Pe obrazul meu supt si uscat,
A trecut un niciodată de când te-am văzut
Dar...a trecut nici o clipa de când te am în mine.