Te-am căutat în nuferi, dar mi-au zis ca nu te-au văzut de mult
Te-am căutat în cer, dar constelații m-au privit sfidător
Nu te mai caut de mult, dar simt că te găsesc în scaunele reci,
În pietrele de pe șantierul din cartier,
În frunzele roșii ale mesteacănului,
În privirea pierdută a unui copil singur.


Te-am visat, dar mi-au spus că nu e bine
Te-am visat, dar nu reușeam să te ating
Nu te mai visez, dar te văd în liniile fine de pe tavan,
În limbile ceasului primit de la bunica,
În semnătura indescifrabilă de pe tabloul cu țărani,
În culorile obosite ale cerului.