De câteva zile doamna de la nouă
vorbește cu fotoliul din sufragerie
îi aduce ziarele îi face câte-o
cafea fără zahăr deh diabetul
îi mângâie spătarul
și acesta înduioșat scârțâie molcom
așa amortizăm cu toții conflictele
iubirea despărțirile vorbim cu fotoliile
pe care alții mai curajoși le părăsesc
în căutarea mobilei ce scârțâie molcom
într-o tonalitate numai de ei înțeleasă

aștept cu nerăbdare ziua în care
canapeaua de pe hol se va iubi
pe sub masă cu fotoliul din sufragerie
și-apoi îi vor face câte-o cafea fără zahăr
doamnei de la nouă care invariabil
va scârțâi molcom