scări văzute
numai de sub scări
urcându-ți pe lângă fruntea teșită
în direcția părului dat visător peste frunte.

aer de munte. simți aer de munte
pe nări
venind de la mari depărtări
din gară în gară
făcând gargară
prin guri de tunel
pe luciu de șină
aducând nițel a rășină
a cetină proaspătă și a urină.

și
poduri
vezi poduri
doar de sub pod.

mersul prin glod
e
cum ai trage
un fermoar
și ai raaaaaaaaaage
că nu vezi dracului nici un far
vezi doar o căpiță de alge
și-un sfert de măgar
rămas afară
să aibă unde trage
musca sau vreun țânțar
să se bage...

sparge!
hai sparge și ultimul felinar!
suflă-n lumina ce-a fost
în lumina care oricum nu mai este
și care a ars fără rost...

cumplită, scârboasă poveste.