Simt sângele clocotind ca șuvoaiele primăverii,
șoptit îți strig numele...
vii ca o adiere
acolo, sub puiul de măr
" la merii sălbatici" din poiană,
mână în mână palmele noastre înfloresc
alergând prin iarba crudă
aplecată de rouă,
luna răsare toată
este deasupra și râde galben, aurind vârfurile
înfășurându-ne în poezia magică a nopții
picurând poleială de vise.
Îngenuncheat mă privești, întrebi gândul:
să te închini
sau să mă strivești sub brațele de urs?
Într-o bucurie fără de margini
două focuri ard;
un singur rug
pe flori de măr, sub cântec auriu de lună.