sunt copilul bărbat, bărbatul-femeie şi femeia-bărbat
îmi place să trăiesc viaţa în sextriarhat
să-mi fecundez singur gândurile
autoflagelându-mi sufletul
cu dorinţe imposibile

simbiotic vorbind îndrăgostitul este o corcitură
între trecut prezent viitor existenţă şi moarte
o poartă care se deschide spre lumi
nebănuite de visuri

literar vorbind nu am citit vreo carte nici nu ştiu ce înseamnă
am căzut din paradisul iubirii şi-am dat cu capul de infern
şi din acest cucui roşu şi fierbinte mi-a crescut o inimă mare
a prins aripi către un alt univers fără reguli
în care te-nvârţi ca un titirez neştiind drumul
de întoarcere la prima cărămidă a unui alt Babilon

din toate limbile care s-au născocit pentru a transmite o stare
am ales-o pe cea imposibil de înţeles ca să nu mai fiu rănit
numai eu îi descifram mesajul şi exultau toţi cei lăuntrici
miliarde de celule într-o ciudată strigare
miliarde de nume albe sau rime
cuvinte-n miÅŸcare
browniană

într-o zi
am ajuns la capătul răbdării şi am rămas surprins
cât de înşelător este timpul
şi de atunci au început să răsară în fiecare an ghioceii
printre firele de păr
toţi anii se măsoară în primăveri

dacă s-ar da o lege pentru mariajul copilului, bărbatului
ÅŸi femeii din mine
poate că atunci aş fi cu adevărat
fericit