Pentru Elia
care separă clipele de trup
cu degetul gandului

Era un timp acum douăsutedemiidesecunde
când m-ai urât, pentru că
duhneam a cerc
Acum râd, dau din aripi și îți acopăr nara
cu inelul-doar mă vei putea respira prin el
sunt de lut, aproape un praf
PRIZEAZÃ-MÃ!

Ca un intrus eclatant arunc pielea de pe ochii-mi
din care a rămas doar o psaltire lucioasă
prin care-mi citeai fragmentele de epidermă
ODA PAȘILOR CERNUÞI de PRIVIRE(..)

Și cum mesteci portocala
arunci coaja deasupra mea
m-am metamorfozat în samovar
Eu, ceaiul,
mânându-mi vibrațiile pe pântec
mixat cu antipântec întors
pe partea fără riduri, scăpărând
albul spre mine
M-am speriat, am crezut că ești concretă,
dar
erai modiglianistă
Acum culoarea îți seamănă
ROȘUL