Atunci când fața mea de fund de vacă
Se-arată-n adunări în urbe, o umbră se întinde
Peste măslinii Atenei.
Inscripții ciudate apar
Pe sânii fecioarelor
Iar un pronubis
Cântă trist
Și-n vechiul cartier Plaka
Un câine îmi șoptește
Ești doar un duh hain
Ești doar un abur de frică
Plutind peste fărâme de la masa unui zeu.
Un zeu necunoscut care și-a lăsat o coajă de salam
Și un pic de ceapă, un sâmbure de măslină
Luând-o apoi, pe jos, desculț, spre Acropole
Și nimeni nu l-a recunoscut.
Cel mai urât dintre urâți
Ești doar o curelușă
Sandalei lui Apollo.