Mi-ai împlântat cuțitul urii-adânc în piept,
L-ai răsucit în rană pân’ ți-am cerut iertare,
Și azi, spășit, trădat, sfârșitul mi-l aștept
În chinuri, ca un sclav, vândut la drumul mare.

Îngenuncheat și gol, batjocura o-accept -
Din sânul tău râvnit-am să mușc cu nepăsare,
Târziu e-acum, greșeala nu pot s-o mai îndrept,
Sunt condamnat, povara s-o port în continuare.

Cred c-ar fi fost mai bine și, cred, mai înțelept
Să fi păstrat în mine un strop de răzbunare,
Clemență să cerșești Celui din ceruri Drept,

Să te căiești și roasă de-o cruntă remușcare,
Să mă implori, la rându-ți, păcatele să-ți iert;
Iar eu, de ură plin, să te lovesc mai tare.