În palmele-mi căuș tresare mut
Un bol de lut, e talismanul meu,
Îmi țin în el credința-n Dumnezeu
Și țipătul întâiului născut.

E curcubeul meu fără hotar,
Am strâns în el atâtea întâmplări:
Primul sărut și primele-ntrebări,
Dar și plecările cu gust amar.

Și l-am pictat cu visu-mi luminos,
E ars în creuzetul meu de gânduri,
Iar lacrimi au spălat, în dese rânduri,
Ciobul rotund, pe margini albe ros.

De ochii și de pasul meu durut
Mi s-a ascuns de-atâtea ori lumina
Încât de-abia acum se uscă tina,
Olar bătrân, în bolul meu de lut.

Dar nu regret nimic din ce a fost!
Cu sufletul răsfrânt pe buza ta
Sărut pământul ce mă va lua.
În viața mea, toate-au avut un rost!

Când trupul neființei mi-l voi da
Nu voi căta la drumul înapoi.
Aștept, cuminte, Ziua de Apoi.
Tu, bol de lut, ești nemurirea mea!