ce bine... ce frumos...ce minune...
mă hrănesc din culori pastelate
și clădesc într-o dimensiune
de nisip, uriașe palate

m-am închinat ploii, m-a botezat roua
dimineții. chipul meu împietrește în stîncă
din oglinzile casei mă pîndește a doua
tulburătoare și veche poruncă

în mine se ceartă bărbatul, femeia și pruncul
dintr-o pleoapă îmi crește al doilea peduncul

ah, și frumusețea acesta ca o miere
pe care o port grațios în viscere...