Sterp histrion, zornăitor satir,
îl amăgește veșnicul prohod,
l-adulmecă strigoi în cimitir,
rugini și umbre din tărâm de glod.

Aruncă vorbe fără noimă-n vânt,
iar versu-i este lânced și bolnav.
Mefistofel, cu el în legământ,
îi susură ademeniri, suav.

Îl ispitesc morbidele trăiri
și la ospăț se vede, în Olimp.
Când se visează rege peste firi,
se crede neînvins de Om și Timp.