Tinerii mor disperați de tăcere,
De liniște mor, în aeru-ncins,
Tinerii mor de suflet prea mare
În piețe, în care lumina s-a stins.

Tinerii mor în piețele goale.
Sîngele tot din ei nu s-a scurs
Spre cei din noi se cicatrizează
O mare de sare, transpusă din plîns.

E mare de lacrimi sub genunchi ce mă dor
Dimineți se răsfață-n zăpezi de culoare
Peste care fragede, suflete zac
Într-o lume ce nu mai doare.

Tinerii mor diferit de sălbatic
În pietele-n care lumina s-a stins
Într-o luptă absurdă și goală
În care nici o tabără nu a învins.