lin, lapidar, un zbor
incercuit de propriile aripi
uneste lumina cu zvacnetul pacii
aureolele tac intre cuvinte,
mugurul deschis al visarii adoarme putin
doar putin, pana la taine

empatic, senin, un boboc de viata acoperit
de cascada trecerii intre rime
ne prinde de suflet, ne cerne lumina
cu gust de viaora, cu inima sfesnic
doar putin, mai mult de-o clipire

suav, fascinant, un gand
impodobit cu propriile oglinzi
se rastoarna din cruci
de lebede trecute prin oaza demult
innodata intre inimi si dor
doar putin, usor, catre raze

extatic, divin tunetul linistii goale
de pulsuri si zbateri si pareri lapidare
strapunge solia ce timpul ne poarta
spre sfere brodate in vraja
putin, incet, ca o taina ce arde
lumina intr-Una ...