poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-22 | |
se lasa amurgul peste noi
in mii de culori: de sange,de sila,de aur,de toamna e frig si nimeni nu observa bat la usi incercand sa-i invii durere simt in suflet pentru nepasare pentru lipsa de viata pentru lipsa chefului de a trai dor... se simte un aer rece nimic nu mai e cum era totul s-a schimbat stau si astept clipa in care totul se va schimba ninge... fulgii ratacitori cad usor pe pamant zapada e un licurici imens o stea asezata pe pamant straluceste asa de tare incat m-a orbit nu mai vad dar simt indiferenta voastra nu va pasa de voi deci nu va pasa de viata nu va pasa de nimeni din jur la fereastra ta bat usor cu o floare moarta moartea te asteapta sa iti dai sufletul sa scape de tine sa scape de voi toti cei carora nu va pasa de viata de o viata pe care multi o doreau cu adevarat nu o mai pot avea din cauza voastra si a sufletelor voastre nu mai pot privi in sufletele voastre vreau sa scap de voi oameni nesemnificativi oameni nepasatori vreau sa zbor spre o lume mai buna aripile mi le-ati taiat nu mai pot face nimic cu voi cand sunteti voi in preajma in preajma unor suflete curate in preajma unor doritori de viata unora care doresc sa zboare doresc viata doresc libertate o libertate pe care voi nu o doriti o viata mai buna pe care voi le-o opriti si o tineti departe de ei de noi... nu va mai pasa trece noaptea si nu vad frumusetea naturii in lumina lunii nu vad nimic de sufletele voastre care nici nu exista sunt doar spatii goale umplute cu vid sunteti doar pantofi de aur expusi in vitrina dar nimeni nu va ia pentru ca stiu ca doar atata aveti o frumusete ce nu poate fi folosita o cetate blestemata o planeta blestemata o planeta care nu exista speranta nu mai e a murit odata cu voi dar voua nu va pasa sunt cea mai trista din oras... nimic nu va mai poate salva acum sunteti cu totii blestemati suntem cu totii blestemati si noi si voi noi din cauza voastra platim si noi pentru voi pentru faptul ca dorim sa nu va pierdem pentru ca noi mai avem speranta dar a voastra a murit nu mai exista nimic nimic care sa va poata sa va faca sa deschideti ochii as vrea sa aveti ochii mei sa va vedeti cat de morti sunteti cadavre ce se misca in continuare e ziua si nici nu va vedeti caldura soarelui palid ve omoara caldura dragostei noastre pentru voi va omoara va descompuneti sunteti cadavre ce nu se mai misca ati cazut dar noi ce mai traim nu va ajutam pentru ca stim ca ne veti ucide ne veti priva de la viata pe care vrem sa o ducem sa o purtam in sufletele noastre nu va vedeti cat de naivi ati fost? cat de morti sunteti? inca va mai miscati... incercati sa va ridicati dar nu puteti ati murit si acum vedeti cum e sa traiesti care e viata ce trebuia sa o aveti care e libertatea dar voi ati avut-o dar nu v-a pasat muriti si doriti viata... acum nu mai e nimic nimic de facut pentru voi... si va las sa muriti... si plang...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate