contur de femeie suprapus unei umbre
felinar adunat de vreme în depărtări cu lacrimi de moarte
sonet albastru cu rimă de nori și lacrimi de moarte
ascut orizontul și tac și mai cred din când în când în povești
urc treptele ghemuit sau înecat în lacrimi
vreascuri și mușuroaie umane
doi ochi negri mirificați de spaimă
urmă clătinată pe miros de pin și brad
și eu și eu cel ce tace cel ce-aleargă după o umbră
și ea ce azi încă mai poartă nume
și eu
ghemuit fără apă fără aer fără nume
o vată de nori adunată pe un deget
contur suprapus unor lacrimi albastre
trandafiri înecați de umbre
lacrimi de moarte
vis adormit
și eu
într-un contur de femeie suprapus unei umbre