Umbra
Nicole Vasilcovschi


Nu știu ce să fac cu umbra
care tremură pustie,
s-au plecat copacii nopții
lângă cimitirul clipei
deschizând o poartă albă
pentru mine și-ntuneric.
Umbra însă vine iute
și s-apropie de mine,
se preface că mă știe,
că-mi cunoaște orice pas,
se apropie de mine
și mă face să-nțeleg
că-s în lume după ea,
și-uite-așa ne urmărim
eu pe ea, și ea pe mine,
și mereu ne întrebăm
care după care vine.