despuiați de conștiință
într-un lagăr al paroxismului
cu dimineața asta virgină
vom expanda în zorii zorilor
tu pe brațe cu mine reverberând
până la inflorescență
eu cuminte și fluidă
lunecată în zalele îmbrățișărilor
vom întinde răsăritul ca pe halviță
biciuindu-l până la sângeriul asfințitului
chiar dacă vom rămâne tributari cerului

apoi va veni o vreme când
în cămășile de forță ale timpului
vom reface mintal conturul ei
de dimineață fecundă
știind că nu va face
nimeni niciodată
asigurare pe amintiri