Clipele par veacuri fără de sfârșit,
Gândurile-mi nasc gesturi încremenite,
Ecoul viselor se destramă-n asfințit
Totul e ca un bol ce clocotește ispite.

Pășesc pe caldarâm, către nicăieri,
Viața trece chiar pe lângă mine;
Doi motani se tolănesc, stingheri
Pe o bucată de carton; arată bine.

Străzile-s pustii și marea-nvolburată.
Bucăți de ziare se lasa spulberate;
Un trecător arunc-o privire demodată
Spre doua liceene urâte și distrate.

Cerșetorul din colț primește un banuț
Și se-nchină umil străinului grăbit,
Un tip cu chitară, suplu și drăguț
Îi face concurență, imitând un hit.

Noaptea se așterne rece, fioroasă
O stea-i oglindită într-un ochi de baltă...
Oh, de-aș putea s-ajung la mine-acasă
Căci dorul mă străpunge ca o daltă.