"Cu cât vindeți castelul de vise?"
"Un mănunchi de îngeri paranoici"

Da, pentru că el era cel mai puternic înger
voia să îmi sugrume talentul de bucătar
preparând înghețate de lumină
Vroia să mă arate cu policele, să mă ascundă între reflectoare
acolo unde se ivise umbra sa
înainte ca el să fi gustat din cale
Îngerii văd calea ca pe o exprimare a durerii
pentru că drumul este întotdeauna șerpuit
ca și durerea

Și acum vă implor,
redați-mă durerii
vreau să înfulec șerpișori
și dacă se poate,

dacă se poate

să-mi zăresc stomacul de la o poștă
târându-se
iar calea dintre noi să intre în sinele-mi pustiit
să-l încovrigească pentru ultima dată
înainte ca metamorfoza să fie peste Șarpe,

să fiu iar un șerpuit bolnav
și plin de durere
așa cum voi, îngerilor nu ați mai fost niciodată.