Tu, înger stins și prăfuit,
Prea obosit să zbori alene,
Cu ochii triști, încremenit,
Mi te strecori în vene.


Pătrunzi în sufletu-mi rănit
Și mă absorbi în tine.
Mă scurg și pururi m-ai golit,
N-a mai rămas nimic în mine.


Smulsă din trup. Oh, ce durere!
Ce patimi mă apasă!
Totul în lumea asta piere,
Iar eu îți sunt aleasă.


Și înger negru, pentru cine?
Ce viață de-ntristare!
Dar clipa rece nu mai vine!...
Și ora-i de culcare.