vouă nu vă e – pasă-vă doar vouă! –
cât îmi pasă mie când nu mi-e de voi
îmi fac poezia forceps de hârtie
scuip de ciudă apa drumuri înapoi

suturez lumina buzelor surâse
oaselor de păsări zborurilor mute
cad din soare raze juisări albastre
între ce nu-i unul râuri coarne ciute

mai rămâne ora lăbărțându-și coapsa
ca un arc erotic cerului de bale
ies iar ghioceii sau sunt colții morții
lunecându-mi plodul risipit pe cale