Se scrie poezia
fără mine
curge din sufletul ăla
ce mi s-a mutat în iubire
iubirea aia de care iti spuneam că
nici măcar nu e iubirea mea
eu cu toate intrebările
fără de răspunsuri
orbesc de atâta dragoste
auzi:
"Carul mare plin de lacrimi"
curge din inima unei Sirene
în marea poeziei de dragoste...
în șoaptă de valuri
stai tu
și înnumeri lacrimile astea
de parcă
ți-ar fi teamă
să nu vină era glaciară
sau timpul de foc
cu gheață sau cenușă
în ochi...


Și tu la marginea visului...
și eu
înngenuncheată
în poarta umbrelor
fără stpân
lângă Marele Orb...